"VIATA E O PROMISIUNE,N-O LASA NEIMPLINITA!"
MAICA TEREZA
Tatiana Stepa :”Dar vă las şi bucuria/ şi tot cerul meu de stele /vă las singura avere /vă las cântecele mele”
Dacă mentalitatea lumii în care trăim nu s-ar rezuma doar la lucruri mediocre ,atunci cu
toţii am fi mult mai aproape de Perfectiunea Divinului,atunci am simţi că toate lucrurile ar avea un sens dincolo de efemeritate,şi prin urmare am percepe altfel viaţa,ne-am raporta la cu totul alte valori,L-am cauta mai mult pe Dumnezeu,am simţi că trăim cu adevărat,am conştientiza mult mai mult sensul existenţei,şi am participa la Binele Universal,la normalitate,la zămbet.Dar aşa,dacă oamenii întorc spatele sau nu se opresc din maratonul cotidian să acorde timp şi emoţie clipelor ,să caute ce e mai bun pentru sufletul şi paşii lor,ordinea universului se strică,şi nedreptatea devine covărşitoare,când nu mai are cine să-ţi asculte plânsul.
„ŞI TOTUŞI VINE TOAMNA..”.
De-a lungul vieţii,am învăţat nu doar speranţa,ci şi revolta,plânsul,neînţelegerea mea şi a celorlalţi,depărtarile...Mi-am creat visuri pe care să le urmez,dorinţe...şi uite aşa ,am ajuns să am univesul meu.Nu imi imaginez viaţa fără artă şi fără idealuri.De aceea mă apropii de tot ceea ce respiră eternitate,fie cântec,fie cer,copac,anotimp,sau credinţă.Pentru mine,cântecele Tatianei Stepa,au însemnat,şi înseamnă un strigăt de disperare şi resemnare în acelaşi timp,speranţă şi lumină,dorinţă de adevar şi paşi obosiţi ce-şi caută odihna...Când m-am aflat în faţa sicriului său,am simţit nedreptatea ,şi totodată perfecţiunea „Marii Treceri”.Nu mai era zâmbet,nu mai era chip,doar lumanări,o icoană,şi flori...apoi chipuri,alte chipuri,dar nu şi al ei.Ea nu mai era decât în cântecele şi în amintirea celor ce au apucat să ii simtă măcar pentru o clipă căldura,o strângere de mână,o privire,o vorbă,un gând...Imi amintesc ,cum la Mizil ,la „Serbarile Tomanei”,Tatiana Stepa a venit şi a cîntat pe scena amplasata în piaţa oraşului nostru,cum împreună cu Cenaclul „Agata Grigorescu Bacovia”am fredonat aproape toate melodiile sale în acea seară,cum după spectacol am fost lângă dumneaei şi „am stresat-o”cu făcutul pozelor şi autografe...Ţin mine că şi la spectacolul de la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti am vorbit cu dumeaei,iar Anca are şi un autograf pe tricou,ne plăcea melodia „Copaci fără padure”,iar Domnul Primr avea de fiecare dată în microbuzul cu care noi,cenaclul mai plecam uneori,cd –uri cu muzica folk,printre care şi melodiile Tatianei Stepa,mai tărziu,am început şi noi să aducem tot mai multe melodii folk,atât ale Tatianei Stepa,cât şi ale lui Nicu Alifantis,cd-urile cenaclului Flacăra,şi lista poate continua.Două dintre ultimele sale melodii au fost compuse în drum spre Mizil...„ŞI TOTUŞI EXISTĂ IUBIRE,SI TOTUSI EXISTĂ BLESTEM...”
Inmormântarea a fost în ziua de 10 august,i-am dus trandafiri albi... la mânăstire nu era multă lume cunoscută,imi imaginam că am să văd mai mulţi dintre colegii săi de scenă,Ducu -Bertzi fuma dintr-o tigare,câţiva călugări stăteau prin curtea mânăstirii,apoi copaci,verde şi linişte,prea multă linişte pentru Bucureşti.Apoi sicriul a fost dus la Cimitirul Bellu,haosul sirenelor,trafic aglomerat....ALEEA ARTISTILOR,ALEEA SCRIITORILOR...e ultimul drum al Tatianei..Apoi nişte voci,”:Nu aveţi voie să filmţi,”zgomotul de pământ răscolit ,cântecul oamenilor de lângă mormânt :,au cântat „Copaci fără pădure...”Era Luni,imi amintesc ,că la ieşirea din Cimitir ,la noi în microbuz tocmai rula melodia cântată de ea:”Duminica de ieri”
Se-mbracă-n demnitate amărăciunea/Duminica de ieri si-a scos coroana/Săruturile tac, zi tristă lunea/Ramas bun ochi, rămas bun targ/Rămane rana.Această coincidenţă,nu poate fi decât împlinirea unui destin,un destin fie el dureros,dar cu multă lumină şi adevăr.La mormântul său se află un copac uscat,trist,a fost cândva impunător,dar acum s- a sfârşit .Tot sub acelasi cer se odihneau şi Eminescu,Nichita Stănescu,Sadoveanu,Caragiale,Zaharia Stancu,şi mulţi alţii care prin zbaterea lor au contribuit la Spiritul acestui neam,la cultura noastră,şi la lumina paşilor noştrii
Carmen Mădălina Zafiu
August 2009-avis-
