nostalgie departarile mele,le cunosteam,si visurile imi erau aceleasi, dar ai veni tu,si dintr-o data sunetul lor, s-a imbracat in culoare
sfarsit intr-un amurg ,pasii lumii piereau si lumina se desavarsea prin zbaterile celor ce au fost candva strigat
de dragoste in ochi tai,vad lumea neinteleasa,in lupta cu un atotputernic sine, in ochii tai,simt ecouri stinse,si plans in ochii tai,e resemnarea mea' in ochii tai,sunt ochii mei,ce te cuprind pe tine.
domesticire care ar fi lucrul tragic pe lumea asta? sa mai existe o viata in moartea de care toti se tem si aceea sa se numesca Eden.
karma in asteptarile mele vad cetati ce cresc spre inalte cuiburi, pentru ca in umbra mea se intalnesc adesea pasari' ce poarta in zborul lor nefiinta mea.
mers pasii mei te cauta,si lumina mea striga in intuneric intre nestiinta si putinta, intre a fi si a vrea sa fi intre un mine,si un noi, se afla mereu departarea ciudata.
eu habar n-ai tu cum se stinge lumea mea ce poti stii tu,de mine cand in privirea ta,se asterne tot mai mult departarea
intrebare crezi ca daca lumea s-ar schimba maine tu ai avea privilegiul sa devi un altul? nu,pentru ca blestemul nu s-a sfarsit.
monolog auzi?pana la urma nu cred eu ca toate au o menire pe lumea asta cum iti explici dealtfel ca unele lucruri mor neincepute inca asta ar fi o menire a sfarsitului,intru-nefiinta?
salbaticire cum cum cum? unde era cand eu am venit? de ce nu m-a asteptat? a plecat deja? ce fac eu aum singura,fara Moartea mea? credeam ca vom descoperi impreuna drumul spre nicaieri
De-a lungul timpului, oamenii şi-au rânduit viaţa aşa cum au crezut ei de cuviinţă,bine sau rău,după capacitatea si putinţa fiecărui popor.De-a lungul istoriei au fost perioade care au ţinut mai mult sau mai puţin de dorinţele oamenilor,aşa cum există şi în ziua de azi.Cred cu tărie că oamenii simpli nu-si doresc partide politice,sau doctrine care să le conducă viaţa,şi cu toate astea,ele există,cred că oamenii nu-şi doresc războaie,sau lupte de stradă ce nu duc spre nicăieri,decât la vărsare de sânge,şi cu toate astea,ele există.Şi nedreptatea ,si ura,invidia,duşmănia,există,deşi oamenii îşi doresc bunătate,speranţa,dragoste,pentru ca,altfel nici o fiintă nu s-ar mai fi născut,nu ar fi putut supravietuii,dacă nu ar fi fost condusă de aceste simtăminte.Şi cu toate astea noi,oamenii pe parcursul vieţii avem de înfruntat multe ,de la contextul în care ne naştem,până la orânduirile sociale.Spun asta,pentru că e dureros să vezi cum încet,încet se pierd lucruri de o mare însemnatate pentru acest popor,pentru noi,românii.Pe niciun program tv nu mai găseşti muzică populară autentică,doine,balade,scriitori,oameni care ar avea ceva de spus,nici prezentatorii tv nu promovează astfel de lucruri,sunt multe programe comerciale,făcute pentru dumneavoastră,special,dar,mă întreb eu,câţi dintre cetăţenii României se regăsesc în astfel de emisiuni,în care circul de joasă speţă şi prostia sunt promovate?Poate ca sunt foarte puţini,dar fără să ne dăm seama,ne transformăm încet .incet în nişte oameni lipsiţi de personalitate,într-o masă uşor de manipulat de către ceilalţi,şi,uite aşa terminăm încet încet cu tot ceea ce credeam că ne defineşte ca popor.Nu,nu suntem un popor luptător,nu ne place să ne ajutăm reciproc,ci să ne distrugem,nu ne place să avem demnitate,ci să ne umilim continuu,asta e concluzia la tot ceea ce văd în jurul meu.Şi totusi,parcă s-ar mai putea face ceva,nu-i aşa? Carmen Mădălina Zafiu,studentă
CASELE DE CULTURĂ. Ce au fost şi ce au ajuns?!! Este deja cunoscut faptul că în multe comune şi sate ,aşa-zisele cămine culturale au devenit peste noapte discoteci în care tinerii îşi evidenţiază cum ştiu ei mai bine,talentele.Din lipsa banilor,căminele culturale nu au mai putut funcţiona,aşa că,încet,încet au căpătat alte întrebuinţări,”mult mai practice, si în folosul tinerilor”.În fiecare week-end discotecile sunt arhi-pline,maşinile nu mai au loc de parcare,şi astfel ,ocupă o bună parte din carosabil.De obicei ,la sate ,căminele culturale sunt construite chiar în centrul aşezării,astfel se explică aglomeraţia creată.Acum rămâne întrebarea,nu cumva ăsta e noul mod de a “cool-turaliza tineretul”de pretutindeni?Păi da,aşa este ,ce rost mai are să citeşti ,să te preocupe lucrurile ce ţin până la urmă de personalitatea ta,ca individ,când singura ta preocupare pare să fie cât mai multi decibeli şi cât mai mult „zgomot,”pe care vrei să îl produci in jurul propriei persoane,fără să te întrebi dacă lucrul ăsta are până la urmă o finalite pozitivă..Nu mi se pare corect si echitabil pentru generaţiile viitoare această distrugere permanentă a tot ceea ce cu ajutorul nostru,al oamenilor,putea căpăta substanta.Nu este just să distrugi ceva fără a mai putea pune altceva la loc ,măcar la aceeaşi valoare.Poate că viata are principiile ei,dar sunt convinsă că la un moment dat,tot ceea ce reprezintă Valoare,va vorbi de la sine,sau cum se spune,va ieşi la lumină,din păcate,atunci va fi mult prea mult întuneric în jur.... În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează regimul juridic al înfiinţării, organizării şi desfăşurării activităţii aşezămintelor culturale. ART. 2 (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, aşezămintele culturale sunt persoane juridice de drept public sau privat, indiferent de forma de organizare şi finanţare, care desfăşoară activităţi în domeniul cultural, de informare şi de educaţie permanentă, reprezentând servicii culturale de utilitate publică, cu rol în asigurarea coeziunii sociale şi a accesului la informaţie. AŞA SĂ FIE OARE ? Carmen Mădălina Zafiu
MICHAEL JACKSON în „THE EARTH SONG”:-PĂMÂNTUL ACESTA CARE PLÂNGE,ARE MALURILE ÎNLĂCRIMATE ...
Michael Jackson nu mai este.A rămas muzica şi spiritul său nonconformist,milioane de fani ce regretă plecarea sa,şi mulţi ce abia acum încep să-l descopere,şi încercă să-l înţeleagă prin muzică.Cred că a fost un om ce a simţit din plin singurătatea deşi tot timplul era în centrul atenţiei,asta imi transmit mie unele melodii de ale sale cum ar fi:”You are not alone”-Nu eşti singur.Unul dintre videoclipurile ce au impresionat se numeşte the EARTH SONG-Cântecul Pământului.Ceremonia de înmormântare s-a ţinut în Los Angeles marti 07.07.2009,ora locala 08:00,(18:00 ora României).Momentul a fost transmis în direct de foarte multe televiziuni.Oameni de pretutindeni i-au adus un omagiu. Nu cred că este just să vorbesc despre isteria ce a cuprins canalele tv din ţara noastră ,despre exagerările unor reportaje,dar cred că jurnaliştii ar trebui să înveţe să se orienteze nu către partea spectaculoasă,explozivă,sau can-can urile din viaţa artiştilor,ci să înveţe să prezinte lucrurile într-o manieră demnă,nu să mediatizeze până la derizoriu amănunte picante cum ar fi operaţiile starului,fantoma de la Neverland,din considerente economice.O altă problemă se iveşte atunci când moare o personalitate a culturii sau un om de ştiinţă.Atunci totul este în ceaţă.Nu e nimic spectaculos,şi prin urmare nu se mediatizează aproape deloc.Nu cred că este bine pentru o societate să pice în astfel de extreme,să prezinte publicului doar o anumită faţă a lucrurulor,aceea comercială.Sunt convinsă că despre Michael Jackson se puteau spune mult mai multe lucruri interesante,cu substanţă,nu doar despre averea,şi momentele sale mai proaste.E important să inţelegi şi să simţi ce vrea un om să îţi transmită,şi Michael a vorbit lumii întregi despre nedreptate şi suferinţă,despre arta propriului ideal,nu despre operaţiile sale estetice. Iată ce spune în Cîntecul Pământului:
Ce s-a întâmplat răsăritului? Ce e cu ploaia? Ce e cu toate lucrurile... Care spuneai că le vom câştiga Ce e cu distrugerea câmpurilor? Este timpul? Ce e cu toate lucrurile care spuneai că sunt ale tale şi ale mele? Vreodată te-ai oprit să realizezi Tot sângele strâns înainte? Vreodată te-ai oprit să realizezi... Pământul acesta care plânge are malurile înlăcrimate! Ce-am făcut lumii? ..... Ce e cu însîngeratul Pământ,nu îi simţim rănile?... Oare nu ne pasă?
Un cântec ce exprimă căutarea ,adevărul,lucrururi pe care fiecare dintre noi le dorim fie prin poezie,fie prin pictură,prin muzică,aceasta este arta,viaţa este o artă şi o căutare continuă.Sunt mai multe feluri în care ea ajunge la oameni. ZAFIU CARMEN MĂDALINA
Încimitirul satului Baba-Anase află Biserica cu hramul”Adormirea Maicii Domnului”.Aici nu se mai ţin slujbe de vreo optzeci de ani,pentru că a fost construită o nouă biserică a satului,şi,astfel oamenii au uitat de cea veche,cum se întâmlă dealtfel mereu cu toate cele de pe pământul acesta.Am mers la sluba de duminică în ziua de 05.07.2009,în biserica cea nouă,bineînţeles,pentru că cealaltă este destul de şubredă ,şi după cum am mai spus nu mai este folosită de către crestini.După ce preotul a terminat predica,şi apoi s-a mai vorbit despre problemele legate de administrarea lăcşului de cult,am putut vedea un document dintr –un registru al bisericii unde unul dintre preoţii comunei:Ioan Păcuraru a notat câte ceva despre lăcaşul de cult,şi unde bineînţeles,sublinia importanţa ,rolul şi implicarea statului în conservarea tuturor monumentelor istorice.
Şi totuşi,o femeie e ctitorul acestei bisericiAm aflat că,deşi nu există pisanie în care să se arate anul zidirii,pe cărţile vechi de slujbă,se găseşte următoarea însemnare:”Această Sfântă şi Dumnezeiască carte, s-a cumpărat de către Medelnicereasa Sultana Falciana la leat 1815,noiembrie 1 şi s-a hărăzit la sfânta Biserică ce o au făcut cu cheltuiala sa din temelie”Tot din această înscriere reiese că această femeie avea o moşie în satul Istău,Mizilul de astăzi,aşa se explică faptul că au fost bani pentru construira bisericii.Se aminteşte numele primului preot slujitor:Popa Stan.Se mai menţionează faptul că această construcţie din ceramică a Bisericii a fost trainică şi a rezistat bine timpurilor .A fost acoperită cu şindrilă şi pardosită cu piatră.Este in formă de corabie cu lungimea de 15 m şi lăţimea de 6m ,iar înălţimea de 4 m.Are o turlă de lemn învelită cu tablă aşezată în partea din faţă a bisericii care a slujit de clopotniţă.”Catapeteasma este din zid ,a avut numeroase reparaţtii în 1894,când i s-au adăugit un antreu de lemn cu geamuri ,care cu timpul s-a părăginit.”
Biserica cea nouă,a atras tot mai mulă lume,
Tot fostul preot Pacuraru, mai scrie mai scrie că “pictura interioră este din anul
1909,dar pereţii sânt coşcoviţi,pictura în tempera este afumată şi nu se mai cunoaşte nimic din ea”.In anul 1947 s-a reparat acoperişul când şindrila a fost înlocuită cu tablă,de asemenea s-a reparat uşa de la intrare ,încuietoarele şi geamurile.Din 1815 se mai păstrează câteva icoane şi cărţi de ritual.Multe din icoanele vechi au fost repictate.Sunt caracteristice uşa de la intrare,din blăni de stejar cu balamale forjate,scara de lemn în spirală care duce la clopotniţă.Iată ce se spune despre cum a fost uitată”A fost biserică de enoriaşi din anul 1815 până în anul 1929,când a fost părăsită şi lăsată în păragină”Dintre slujitorii acestei biserici amintim pe preotul Stan,preotul IonDobre,cu Grigore Popescu şi preotul Dumitru.După ce am aflat aceste lucruri am mers să fac nişte poze,mi-aş fi dorit ca picturile să se păstreze pentru cât mai mult timp,dar din păcate acest lucru nu este cu putinţă,timpul ,nu iartă.,iar oamenii din păcate,încă nu au învăţat să trăiască pentru eternitate ,sau să îşi îndrume paşiicâtmai aprope de Adevăr,să simtă viaţa din jurul lor,şi pe ei,să îşi acorde mai mult timp pentru ceea ce merită cu adevărat.Toate trec:clădiri,biserici ,monumente, averi,doctrine politice,chiar şi viaţa,important este cu ce rămânem noi...
u ajuns?!!
